Ziua buna dragii mosului…M-am intors si spun mandru : “Am facut-o si pe asta”. Cu ce m-am ales in final ? M-am descoperit pe mine…Am descoperit ca desi nu puteam , de fapt puteam, dar imi era teama pentru ca nu facusem niciodata .

In ce a constat tot campul? Pe langa tema cu “renii lui Mos Craciun”, in urma careia toti exploratorii centrului nostru local au fost desemnati renii lui Mos Craciun (de subliniat este ca Rudolf fu Yoyo), ne-am distrat (?) de minune(???) in gradina cu corzi.

Da’ ce-i aia gradina cu corzi ? Pai, multumita organizatiei “Outward Bound Romania”, din Sovata, care s-au ocupat de noi in aceste 3 zile (ca a patra a fost pe drum) am invatat sa mergem pe busteni, sa ne cocotam pe busteni, sa facem un fel de acrobatie (prinzandu-ne de un trapez) si alte nebunii de tip alpinism. Am facut si un traseu prin Sovata, unde am descoperit frumusetea localitatii si dotarile ei geografice: rezervatia naturala “Lacul Ursu”, dealurile din preajma si ce mai era pe acolo . . Le multumesc pe aceasta cale instructorilor Barna , Kinga si Lehel, care au avut rabdare cu noi .

Va voi povesti acum in ce au constat activitatile noastre de acolo!

1. Rapel - poate ca numele nu va spune nimic celor care nu ati practicat/auzit de alpinism. E pur si simplu vorba de a te da jos de pe un perete pe o franghie. Nu facusem asta niciodata si mi-a fost frica la inceput ca nu stiam daca ma tin ham-urile alea. A fost o formalitate dupa ce m-am asezat in pozitia “safe” , dar pana atunci .

2. Trapezul - te urci pe o scara si dup-aia sari si trebuie sa te prinzi de o bara mai mica atarnata (cum ii vedeati pe aia la circ). Dar ce scara…o buturuga. Si stiti ca buturuga mica rastoarna carul mare.

3. Paralele - Pe doua buturugi paralele se urca doi oameni si trebuie sa se sutina unul pe altul sa treaca un fel de pod alcatuit din 2 sarme ce leaga intre ele cele doua buturugi. Echilibristica la maxim! Don’t worry…There’s no sugar …

4.Lazile - Yoyo a reusit sa puna 10 lazi una peste alta si sa se urce pe ele astfel incat sa nu le darame.

5. Scara lui Jacob - Asta mi s-a parut punctul culminant al “experientei”.E vorba de o scara de vreo 8 m inalitme cu 5 trepte legate prin cabluri. Distanta dintre trepte creste progresiv de jos in sus. O pereche de doi oameni trebuie sa se ajute unul pe altul si sa ajunga sus de tot. Dupa o tentativa mai putin reusita alaturi de Petre (amandurora ne era frica si mai ales mie dupa ce am alunecat de doua ori de pe o treapta), nu l-am refuzat pe Johnny sa incerc sa urc pana sus. Cand m-am vazut sus am zis ca nu e adevarat. Reusisem…desi mi-era frica ca o sa alunec iar…Mai mult, cand sa ma urc uitasem sa imi pun casca (genial ). Johnny m-a ajutat foarte mult la ultimii doi pasi, si am lucrat foarte bine in echipa.

Elementul cheie au fost nu neaparat cei care urcau, cat cei care asigurau ca cei care urca sa nu pice. Astfel, am invatat sa am incredere in cel care ma sustine de jos si la randul meu sa il asigur pe cel care e sus si sa nu il fac sa se teama ca as putea sa nu-l asigur cum trebuie, iar asta este, poate, cel mai important lucru. Cele 5 care le-am numerotat sus le-am considerat “punctele de rezistenta”, dar dupa cum v-am spus, inainte de acele nebunii, am facut un mic traseu.

Fiind la Sovata, mica problema a fost ca acolo am fost mai mult pe teritoriu maghiar. Dar este pentru a nu stiu cata oara cand ungurii reusesc sa imi starneasca respectul meu pentru ei, prin ce au realizat acolo.

Bineinteles, nu s-a putut canta “Un ungur mic” al Tapinarilor, dar le multumesc chitaristilor nostri pentru ca au facut ca si de data asta sa ne simtem bine seara .

In mare cam atat am de spus…

Inainte de a trece la povestit, vreau sa ii felicit si sa le multumesc pe aceasta cale cercetasilor de la centrul local “Axente Sever” din Alba-Iulia pentru organizarea acestui festival care a iesit cum nu se poate mai bine si mai frumos. Poate ca si numerele au avut o “influenta”: pe data de 1 decembrie 2008, Romania aniversa 90 de ani de la Marea Unire (”`Nainte, `nainte spre Marea Unire/Spre Alba cu totii mergeam!) , iar festivalul “Unitate si Prietenie” se afla deja la a 11-a editie (11 - UnsPe).

Si inainte sa va povestesc eu ce s-a intamplat, sa aiba intai cuvantul presa (citez din Jurnalul National din 2 decembrie):

Peste 100 de cercetaşi au realizat un cadran uriaş, formând astfel un imens tricolor şi numărul 90, fiind marcată astfel împlinirea a nouă decenii de la Marea Unire din 1918. Tot cercetaşii au realizat aseară un alt moment intitulat “90 de ani”, prin “scrierea” acestui număr cu torţe aprinse, pe Platoul Românilor, în locul în care, în 1918, peste 100.000 de români s-au adunat pentru a consfinţi unirea Transilvaniei cu România.

Pe langa toate nebuniile de ateliere, jocuri si ce s-a mai practicat, nu se poate trece cu vederea ideea de “unitate si prietenie” intre “componentii organizatiei”. Au fost ateleriere care mai de care mai interesante, am aflat o groaza de lucruri noi: cum acorzi un prim ajutor, cum arata Manastirea Ramet si imprejurimile (nu fusesem niciodata pana acolo), cum (re)faci o corneta si pe urma sufli intr-o pusca improvizata din 3 tevi si cum ii cu comunicatia via undele radio. Desigur, au mai fost si altele, insa, din pacate, perioada de 4 zile a fost mult prea scurta pentru atatea lucruri interesante.

Nu in ultimul rand, la targul de prezentare a centrelor si regiunilor din tara, am primit invitatii fara numar in campuri in diverse locatii ale centrelor din tara. Asa ca am si avem de unde alege . Pe langa astea am aflat lucruri noi despre regiunile din tara, despre centrele de acolo si am cunoscut niste oameni foarte de treaba si cu care am avut ce vorbi . Bineinteles, campania “Adopta o gulguta” (va voi povesti intr-un post despre Festivalul Luminii din Bucuresti de anul acesta din 7 decembrie cum sta treaba) a avut un nemaipomenit succes. Toate cele 200 (atatea erau, nu fetele?) de gulgute au fost adoptate, iar cercetasii au facut un gest foarte frumos si dupa cum le-am promis nu va fi uitat.

Inca o data le multumesc celor din Alba (si ii rog tot pe aceasta cale sa imi trimita niste poze si sa imi spuna care am voie si care nu sa le public aici), le multumesc liderilor si exploratorilor de la C.L. “Panaitescu” ca am ajuns aici si ca a iesit totul perfect, multumesc O.N.C.R.-ului ca exista si sunt deschis la noi discutii si noi prieteni din tara .

Foto: UP11

Veste proasta. E 31 august. Nu imi vine sa cred cat de repede a putut sa treaca aceasta tabara. Parca ieri era duminica (24.08) si plecam semi-adormit spre inima muntilor Parang. Am stat la cabana Obarsia Lotrului, de fapt, au stat cativa norocosi in ea, restul am fost cazati in casute. Cazarea a fost una peste alta buna…na…conditii romanesti de cabana, nu poti cere multe, mai ales ca a fost un pret bun. Eu, personal, am fost multumit.

Sa trecem la treburi serioase. Ce-am facut acolo? In primul rand m-am plimbat , am facut 3 trasee relativ lungi si relativ grele. Tot jocul era facut de peisajul superb si de tura pe platouri si printre lacuri. Priviti mai jos cateva imagini.

Ultima poza zice:”Vedere din basculanta”. Asa si este. Pentru ca 2 trasee ar fi fost foarte foarte lungi am mers pe asa zisul drum de masina cu basculanta .

Bineinteles ca seara nu au lipsit cantecele si le multumesc pe aceasta cale chitaristilor nostri care au facut ca noi sa ne simtem bine.

Doar trei trasee? Si in celelalte zile ce facurati? Jocuri, tata! Jocuri, jocuri de cabana , mafia, fotbal, castelul si multe altele. Am avut cate ceva de invatat si din astea .

Vine si ultima seara, in care am facut nelipsitul foc de tabara, iarasi cantece, iarasi cateva jocuri si tristetea despartirii de munte. Pacat…a fost prea frumos si prea putin timp (parca prea putin).

O intind pana la munte (again). Iarasi in zona Muntilor Parang, la Obarsia Lotrului. Se zvoneste ca e frumos. Vorbim peste o saptamana .

Palatul din Sigiriya (Sri Lanka) a fost construit in anul 491 d. Hr., pe “Stanca Leului”, de catre regele Kassapa. Acest rege avea peste 500 de femei, pe care le tinea intr-un palat construit la baza stancii. Complexul construit la baza stancii pentru aceste femei era un adevarat Playboy house. Regele Kassapa era , asadar, un fel de “Hugh Hefner” al secolului al V-lea d. Hr. , iar Sigiriya, Playboy house-ul acelei ere. Deci…toate astea dateaza de demult…credeati ca e numai recent? . Priviti si filmuletul de mai jos: